Articol preluat după alianta-familiilor.ro
PROPAGANDA
HOMOSEXUALĂ ÎN ŞCOLI. CAZUL "GEORGE COŞBUC"
Cazul „George Coşbuc”
Colegiul bilingv George Coşbuc intră în
categoria liceelor „bune” din Capitală, aici, aşa cum o arată numele,
punându-se accent pe limbile străine. În acest sens, colegiul are legături
educaţionale cu câteva ambasade, derulând programe lingvistice pentru
elevi.
Cu unele ambasade au o bună colaborare şi
homosexualii. Ambasade ca ale Olandei, Cehiei, Franţei şi Marii Britanii
sunt promotoare active ale perversiunilor în ţara noastră, încât până şi
ambasadorii lor participă la respingătoarele parade stradale. Aşa că
homosexualilor le-a venit ideea să introducă
acţiunile propagandistice, prin intermediul acestor ambasade, în acele
instituţii de învăţământ care derulează programe de cooperare cu acestea.
Colegiul bilingv „George Coşbuc” a părut a fi un punct de pornire
potrivit.
Homosexualii au găsit repede 1-2 profesori
dornici să-şi arate zelul în promovarea „toleranţei” şi
„diversităţii” înaintea ambasadelor care îi pot trimite la cursuri de
perfecţionare la Londra sau Paris.
Anul 2012 a fost un an de început. Acţiunile
propagandistice s-au desfăşurat relativ discret, părinţii trezindu-se în
faţa unei situaţii neobişnuite şi neştiind cum să reacţioneze. Au
reacţionat însă în 2013, înfruntând opoziţia obraznică a
profesoarelor Roxanei Marin şi Ioana Nanu – agentele homosexualilor – dar şi a unor părinţi
„deschişi la minte”, care nu au nici o problemă dacă copiii lor vor
practica aceste lucruri. În special profesoara de engleză Roxana Marin s-a
remarcat printr-un zel agresiv în această direcţie şi printr-un limbaj
golănesc la adresa elevilor care nu sunt de acord cu activismul ei.
Declaraţiile părinţilor stau mărturie.
După ce nu a reuşit să discute
problema
efectiv cu conducerea colegiului, câţiva părinţi au apelat la
forurile
superioare şi la mass-media. Inspectoratul Şcolar a demarat o
anchetă (la ora la care a fost scris acest material, rezultatele nu au
fost comunicate încă), dar şi replica activiştilor, speriaţi că ar
putea pierde din mână acest cap de pod pe care l-au obţinut în
şcolile
româneşti. Această replică s-a concretizat printr-o scrisoare
trimisă de
asociaţia ţiganilor Romani Criss (?!) – o anexă a asociaţiei
homosexualilor, aşa cum am arătat mai sus – prin care s-a încercat
intimidarea autorităţilor şi acuzarea lor de intoleranţă.
Pentru homosexuali, miza în acest conflict
este mare. Am explicat dorinţa lor de a intra în şcoli pentru a educa şi
racola copii. Dacă ei pierd colegiul George Coşbuc, li se vor închide şi
uşile celorlalte şcoli. În acelaşi timp, acest colegiu reprezintă un
precedent al „toleranţei” pe care îl vor invoca atunci când vor aborda
alte şcoli. „Dacă George Coşbuc ne-a primit, voi de ce nu ne
primiţi?” Şantajul şi ameninţarea subtila cu acuzaţiile de discriminare îi
pot intimida pe directorii altor şcoli, făcându-i să le deschidă uşa
homosexualilor către copii.
În felul acesta, şcolile româneşti vor cădea
una după alta în plasa propagandei homosexuale, activiştii având acces
liber la copiii de toate vârstele, lucrurile urmând să avanseze destul de
mult până se vor dezmetici părinţii şi vor realiza ce se întâmplă cu
copiii lor.
Ce e de făcut
Primii şi cei care trebuie să reacţioneze la
aceste încercări de racolare a copiilor sunt părinţii. Şcoala trebuie să
formeze caractere, nu să le strice; ea trebuie să pregătească cetăţeni
responsabili pentru societatea de mâine, nu indivizi devianţi cu atitudini
distructive la adresa comunităţii şi a structurii sociale în ansamblu.
Perversiunile sexuale despre care vorbim aici şi propaganda lor sunt o
ameninţare atât pentru instituţia familiei şi implicit pentru baza
societăţii, cât şi pentru libertatea de exprimare şi de conştiinţă, dat
fiind că activiştii încearcă să folosească pârghii juridice pentru a le
închide gura celor care obiectează la adresa lor, pe criterii religioase
sau pur şi simplu de conştiinţă.
În aceeaşi perioadă în care homosexualii se
manifestau liber la colegiul George Coşbuc din Bucureşti, la o grădiniţă
din ţară un părinte reacţiona prompt faţă de
ideea perversă a unei educatoare de a-i invita pe cei mici să vină a
doua zi îmbrăcaţi potrivit sexului opus. Educatoarea respectivă a declarat
că iniţiativa a fost mai mult o glumă, încercând să minimizeze impactul
psihologic asupra copiilor. Inconştienţă sau nu, ideea educatoarei este
condamnabilă. Reacţia părintelui a stopat în cele din urmă iniţiativa,
lucrurile revenind, cel puţin deocamdată, la normal.
Un avantaj pe care îl pot avea homosexualii
constă tocmai în lipsa de informare a părinţilor cu privire la ce se
petrece în şcoala copiilor lor, dar şi în indiferenţa acestora, în special
a celor care au căzut în plasa propagandei despre modernism şi toleranţă
şi care nu realizează că ei vor fi primii care se vor confrunta cu copilul
stricat devenit adult deviant.
